Creșterea și îngrijirea cameliei în grădină


9 aprilie 2019 Facebook Twitter LinkedIn Google+ Casa și Grădina



By Mircea Iordache Originară din Asia de Sud-Est (Japonia, China, Coreea), camelia este cunoscută în Ţara Soarelui Răsare drept floarea care vesteşte venirea primăverii. Denumirea plantei a fost făcută de către părintele taxonomiei, celebrul botanist suedez Carl von Linnaeus (1707-1778), după numele misionarului iezuit născut în Moravia, Georg Josef Kamel (1661-1706), cel ce a adus pentru prima oară planta din Filipine în Europa.

Extrem de apreciată pentru splendoarea florilor sale elegante şi delicat parfumate, pentru superbele sale frunze veşnic verzi şi pentru portul său compact şi elegant, camelia este un arbust ornamental aparţinând familiei Theaceae. Camelia înfloreşte în mod spectaculos timp de câteva săptămâni, din toamnă până în primăvară (în funcţie de climă şi specie), chiar atunci când restul plantelor din grădină sunt sărace în etalarea de flori colorate.

Un mit popular privind camelia menţionează că aceasta este foarte pretenţioasă şi greu de crescut. Nimic mai fals. Camelia este o plantă de uşor de îngrijit dacă i se alege de la bun început o locaţie bine gândită. Vă prezentăm căteva reguli esenţiale, ce trebuie urmate obligatoriu pentru a vă bucura de splendoarea acestei plante minunate.

Camelia – alegerea locaţiei

De obicei, camelia se dezvoltă excelent în zonele cu climă temperată, fiind rezistente la temperaturi minime de până la -10°C. Suportă temperaturi sub această valoare numai acoperite cu folie sau alte materiale de protecţie specifice pasionaţilor de horticultură. Camelia creşte cel mai bine în soluri umede, bogate în humus, uşor acide, bine drenate, aceleaşi soluri preferate de rododendroni sau azalee. Înainte de plantare, trebuie să testaţi nivelul pH-ului solului respectiv. Un pH de la valoarea 5,5 până la 6.5 este ideal.

Camelia preferă locaţiile umbrite parţial. Ea trebuie protejată de razele soarelui de dimineaţă, ce pot afecta florile acoperite încă de rouă. De asemenea, ea trebuie protejată şi de razele directe şi puternice ale soarelui de după-amiază. Plantele mai bătrâne pot prospera şi în plin soare dar numai atunci când sunt suficient de mature şi vor avea un port dens, plin de frunze. De asemenea, trebuie să-i oferiţi un loc protejat de vântul rece, deoarece mugurii şi florile pot fi deteriorate de acestea.

Plantarea cameliei

Timpul ideal de transplantare este atunci când camelia se află în repaus vegetativ. Cu toate acestea, plantarea de primăvară, mai degrabă decăt cea de toamnă, este recomandată pentru zonele emisferei nordice, deoarece oferă plantei mai mult timp pentru a se stabili înainte de apariţia îngheţului. În primul rând, trebuie să săpaţi o groapă de două ori mai largă decât circumferinţa rădăcinii, pentru a-i permite să se ramifice cu uşurinţă.

De asemenea, groapa trebuie să aibă aceeaşi adâncime ca şi circumferinţa rădăcinii, astfel încât camelia să nu fie plantată mai adânc decât a fost în ghiveci. Acest lucru este foarte important, iar în cazul în care camelia are rădăcinile răsucite, crescând în cerc în interiorul vasului, trebuie să le scurtaţi vârfurile cu un centimetru.

Poziţionaţi planta în groapă, ţinând-o pe cât posibil de rădăcină şi nu de tulpină şi asigurăndu-vă că partea superioară a cameliei se află la acelaşi nivel ca în ghiveciul iniţial. Amestecaţi compost, turbă acidă sau scoarţă de copac împreună cu pământul scos din groapă, pentru a oferi o tranziţie optimă între condiţiile din ghiveci şi noua sa locaţie.

Combinaţia sus-menţiontă se amestecă bine şi se umple groapa până când rădăcina este acoperită în întregime. Trebuie apăsat uşor solul de jur-împrejur, pentru a menţine planta în poziţia dorită. Ulterior, udaţi-o din belşug (cu apă de ploaie dacă se poate) şi mulciţi solul din jurul plantei cu frunze, rumeguş sau scoarţă mărunţită, pentru a reţine umiditatea în sol şi pentru a suprima buruienile.

Îngrijirea cameliei

Seceta prelungită dăunează dezvoltării normale a cameliei. Udarea regulată este esenţială, în special în timpuI sezonului de creştere şi chiar toamna, când se formează mugurii de flori. Fertilizarea nu este mereu necesară şi poate fi dăunătoare dacă nu este făcută în mod corespunzător. Îngrăşămintele chimice nu sunt recomandate, deoarece tind să fie prea puternice pentru rădăcinile cameliei.

Fertilizarea excesivă sau tardivă poate duce la scăderea numărului de muguri florali. Dacă solul dvs. este adecvat, nu este nevoie decât să-i asiguraţi o dată pe an un mulci format din îngrăşământ natural vechi sau compost făcut anul trecut. Puteţi să presăraţi un astfel de mulci la începutul primăverii (înainte de începerea intrării în vegetaţie) şi la începutul toamnei (când se formează mugurii de flori).

Fasonarea plantei este rareori necesară, deoarece majoritatea cameliilor dezvoltă un port atractiv fără a avea nevoie de tăieri de toaletare. Dacă este necesar, tăierea trebuie făcută imediat după înflorire, pentru a evita îndepărtarea mugurilor florali de anul viitor. Pentru a face ca arbustul să fie mai bogat, tulpina se poate tăia puţin peste nivelul de creştere înregistrat anul anterior. În timp ce majoritatea cameliilor răspund bine la tăiere, trebuie să reţineţi faptul că soiurile speciei Camellia reticulata nu suportă tăierea.


Citeşte şi Cum să realizezi un gard viu
Camelia este sensibilă la anumiţi viruşi sau boli fungice. Două boli pot fi fatale, putrezirea rădăcinilor şi căderea petalelor. Putrezirea rădăcinilor poate fi o problemă mai ales în zonele cu climă caldă. Cel mai bun mod de a evita această boală este să vă asiguraţi că solul este complet drenabil. Dacă planta este totuşi afectată, trebuie să-i aplicaţi un fungicid puternic pe bază de cupru. Acesta poate ucide ciuperca vinovată de această boală fungică, dar va dura mulţi ani pentru ca arbustul să se recupereze în totalitate. Boala care se manifestă prin căderea petalelor (pete de rugină pe petalele florilor) distruge florile şi dăunează grav plantei. Trebuie să îndepărtaţi imediat toate florile infectate (pentru a evita orice răspândire a bolii), precum şi cele care au căzut pe pământ. Mulciul din jurul plantei trebuie îndepărtat şi ars imediat, şi înlocuit cu altul proaspăt.

Camelia poate fi înmulţită primăvara sau toamna prin butaşi semi-lemnificaţi sau prin butaşi verzi în timpul verii. Înmulţirea prin semănare a seminţelor de anul trecut nu se recomandă, deoarece planta obţinută creşte greu şi înfloreşte abia după 5-6 ani. În schimb, butaşii pot face rădăcină în numai trei luni (dacă folosiţi un stimulator de înrădăcinare) şi pot înflori chiar anul următor. Înmulţirea prin marcotare este mult mai simplă: trebuie să aplecaţi o ramură mai lungă la pământ şi să îngropaţi o parte din ea. Se face o crestătură sau două în secţiunea îngropată şi rădăcinile se vor forma în timp. Se detaşează apoi noul lăstar apărut de planta mamă.

Probleme de înflorire ale cameliei

Majoritatea problemelor comune pot fi evitate cu uşurinţă prin asigurarea condiţiilor optime de creştere a cameliei:

  • Udarea intensă în timpul caniculei de la sfărşitul verii, atunci când se formează mugurii florali;
  • Mulcirea cameliei cu un strat de 7-10 cm de scoarţă de copac sau frunze uscate la sfârşitul iernii sau primăvara devreme, pentru a reţine apa în jurul rădăcinilor;
  • Relocarea cameliilor crescute în vase sub streaşina casei la sfârşitul verii sau în toamnă, pentru a profita de precipitaţiile autumnale;
  • Evitarea fertilizării mai tărziu de sfărşitul lunii iulie, deoarece fertilizarea excesivă sau tardivă poate duce la căderea unor muguri florali. Unele căderi naturale pot apărea acolo unde s-au format prea mulţi muguri, în special la soiurile cu flori duble. Acest lucru nu trebuie să vă îngrijoreze;
  • Protejarea soiurilor sensibile la ger cu un strat dublu de materiale de protecţie pe timp de iarnă, deoarece temperaturile scăzute excesiv pot duce, de asemenea, la căderea mugurilor.

În continuare, vă prezentăm cele mai populare specii de camelii.

Camelia japoneză (Camellia japonica)

Fără îndoială, camelia japoneză este specia predominantă a genului. Ea numără peste 30.000 de soiuri, într-o gamă largă de forme şi culori ale florilor. Portul său elegant, frunzele lucioase şi florile magnifice au atras grădinarii de-a lungul secolelor. Unele camelii japoneze, din jurul palatului imperial din Japonia, sunt cunoscute a fi mai vechi de o jumătate de secol. Din păcate, camelia japoneză nu este întotdeauna rezistentă la ger.

Florile soiurilor de camelie japoneză pot fi de diverse dimensiuni, de la flori miniaturale de 4 cm, până la flori uriaşe, ajungănd la 12 cm. Gama lor de culori variază de la alb pur şi roz pal, până la roşu închis. Florile pot fi într-o gamă largă de forme, simple, semiduble, duble sau similare florilor de bujori.

Toate acestea creează un peisaj floral spectaculos de la sfârşitul iernii până primăvara târziu. De obicei, florile acestei camelii ne bucură privirea o perioadă de timp cuprinsă între trei şi patru săptămăni. Cu o creştere lentă, camelia japoneză poate depăşi 7 metri dar cel mai des ajung la înălţimea de 2-3,5 metri, cu o anvergură pe orizontală de 2-3 metri. Foliajul dens, veşnic-verde al cameliei japoneze este la fel de apreciat de grădinari.

Frunzele sunt mai mari decât cele ale speciei Camellia sasanqua, având de obicei aproximativ 10 cm lungime, fiind şi mai lucioase. Acestea rămân de culoare verde închis, strălucitoare, pe tot parcursul anului şi, datorită acestui aspect, pot fi utilizate la crearea de garduri vii.

Camelia sasanqua (Camellia sasanqua)

Considerată una dintre cele mai iubite flori de toamnă, camelia sasanqua este graţioasă în formă, gingaşă în culoare şi plăcută în parfum. Pe măsură ce vara se sfârşeşte, această camelie inaugurează debutul sezonului cameliilor. În funcţie de soi şi de locaţie, acest soi de camelie poate înflori oricând de la sfârşitul verii, în toamnă, până în mijlocul iernii.

De cele mai multe ori, florile acesteia nu sunt la fel de mari şi de captivante ca ale rudei japoneze, dar ele se dezvoltă într-o asemenea abundenţă, încăt camelia sasanqua înflorită devine una dintre atracţiile principale ale grădinii în lunile toamnei. Niciodată mai mari de 7-10 cm, florile sale parfumate se bucură de petale delicate, ce sunt însoţite în centru de o mulţime de stamine strălucitoare, de culoare galben auriu.

Culorile florilor variază de la alb şi roz trandafiriu, până la la roşul cireşelor coapte. Fiecare floare trăieşte doar câteva zile înainte de a-şi scutura petalele, ceea ce le face nepotrivite pentru a fi folosite ca floare tăiată. Frunzele persistente ale cameliei sasanqua sunt la fel de atractive, multe soiuri având frunze ce apar în nuanţe cupru-bronz, maturizăndu-se într-un verde închis şi lucios. De dimensiuni la jumătatea celor ale cameliei japoneze, frunzele cameliei sasanqua sunt, totuşi, mai puţin atractive. Portul elegant şi deschis al cameliei sasanqua le permite să se amestece armonios cu alţi arbuşti, fără a domina peisajul în care se dezvoltă, aşa cum o face foliajul mult mai dens al cameliei japoneze.
Citeşte şi Arcada de grădină – pentru o atmosferă intimă şi fermecătoare

Având o creştere mai rapidă decât ruda sa japoneză, acest arbust de pădure poate ajunge până la 3,5 metri înălţime. Iubitoare de umbră parţială, camelia sasanqua prosperă cel mai bine în soluri consistente, umede, acide, bogate în humus, bine drenate. Camelia sasanqua este mai tolerantă la razele directe ale soarelui decât camelia japoneză, dar este mai sensibilă la temperaturile negative.

Camelia hibrid (Camellia x williamsii)

În general, camelia hibrid înfloreşte după camelia japoneză. Aceasta este rezultatul încrucişării speciilor Camellia japonica şi Camellia saluenensis. Fiind considerate cameliile cele mai rezistente la ger, cele mai multe dintre cameliile hibrid sunt extrem de viguroase, cu înflorire abundentă şi cu frunze atrăgătoare, semilucioase. Cu un port graţios, ele tolerează intensitatea scăzută a luminii şi înfloresc prelungit pe parcursul unui sezon, oferind un spectacol superb de flori.

Foarte fiabile, acestea se bucură de o perioadă de înflorire extrem de lungă. Unele soiuri pot înflori continuu peste 4 luni, de la mijlocul iernii până la jumătatea primăverii. Înflorirea diafană a cameliei hibrid şi ritmul său obişnuit de creştere fac din aceasta o plantă de grădină mai atractivă decăt soiurile mai cunoscute, cum ar fi camelia japoneză.

Frunzele cameliilor hibrid sunt, în general, similare cu cele ale cameliilor japoneze, doar ceva mai înguste. Iubitoare de semiumbră, cameliile hibrid se simt excelent în acelaşi tip de sol umed, acid şi bine drenat. Adorată pentru florile sale unice şi pentru frunzele sale elegante, veşnic verzi, camelia este, fără îndoială, una dintre cele mai dorite plante pentru a fi crescute în grădină.

Până nu demult, cameliile au fost privilegiul zonelor geografice caracterizate prin ierni blânde. Datorită progreselor înregistrate de cercetători precum Dr. William Ackerman din Ashton, Maryland, şi Dr. Clifford Parks, botanist la Universitatea Carolina de Nord din Chapel Hill, multe soiuri de camelii hibrid nou create pot fi cultivate cu succes în zone unde temperaturile scad până la -23°C, dacă sunt crescute în locaţii protejate (deşi florile pot suferi din cauza îngheţului şi ploilor abundente).

În acest sens, soiurile de camelii hibrid cele mai rezistente la ger sunt: Korean Fire, April Rose, April Remembered, April Blush, Pink Icicle, Winter’s Star, Winter’s Rose, Winter’s Interlude, Winter’s Charm, Snow Flurry sau Polar Ice.

Articolul Creșterea și îngrijirea cameliei în grădină a fost publicat prima dată pe
Edifica.

Via: https://edifica.ro/despre-gradina/plante/camelia-crestere-si-ingrijire-in-gradina/

Comentarii